Dependent?
Poate…
Oare e ceva gresit în asta?
Ma îndoiesc...
Lumea din jur?
E prea pierduta ca sa înteleaga...
Daca e subapreciata?
Din nefericire da…
Daca o iubesc?
Categoric…a fost prima mea dragoste…si sentimentul e mai puternic ca niciodata...
Doar o succesiune de sunete?
Asta ar fi doar o definitie rudimentara.
Ce este aceasta entitate?
Nu este evident?
Dar ce o face deosebita, cu adevarat demna de apreciat?
Diversitatea unica de sentimente pe care o poate exprima…cel putin asa cred...
Ce m-as face fara ea?
Greu de spus…m-am obisnuit cu glasul ei în fiecare zi...
Nedumeriti?
Este vorba despre muzica...
A exprima sentimente si idei cu ajutorul sunetelor este o arta. Muzica rock...a devenit la fel de comuna în viata mea cotidiana ca aerul pe care îl respir desi, acum mult timp, eram printre oamenii care se uitau pe MTV si schimbau canalul când era difuzata o melodie rock. Mi se parea ca tipau prea mult...ca erau o liota de pletosi fara ceva mai bun de facut. Eram naiv...nu vedeam dincolo de aparente. Când am înteles ca trebuie nu numai sa auzi ci sa si asculti am realizat ca pierdusem mult. Cu timpul m-am atasat de versurile în care ma regaseam, de plânsetul unei chitare si de vocile care îmi cântau parca doar mie...indiferent de timp dintru-un difuzor prafuit. Fie ca eram singur, melancolic, fericit, obosit, plictisit, îndragostit sau daca aveam inima frânta...muzica rock imi oferea exact ce imi trebuia. Nu pot sa spun ca imi ofera beatitudine...ci împlinire. E masticul care imi definitiveaza mozaicul afectiv. De la o balada suava pâna la death metal...rock-ul acopera toata gama de sentimente umane si toate actiunile de care este capabil un om...atât pozitive cât si negative...de la genocid la salvare mesianica. Este într-adevar un gen muzical sublim...în permanenta metamorfozare. Cadoul ideal pentru cei care vor sa îl primeasca...de aceea cei care îmi ofera mici fragmente ale acestui gen muzical au simpatia mea profunda. Nu exista dar mai deosebit decât muzica...dar oare stii sa asculti?
Soapta angelica îmi alini durerea,
Si ma înveti sa traiesc, sa iubesc.
O, urlet demonic îmi dai placerea,
De a îi anihila pe cei ce pacatuiesc;
Din pacate doar în imaginatia mea,
Tu, ison dulce, în inima-mi rasuni,
Îmi sporesti empatia, afectivitatea,
Clarifici mistere, dezvalui minciuni.
Fara tine dansul nu ar fi fost creat,
Am trai într-o lume livida, tacuta,
Fara tine amorul nu ar fi adevarat,
Am avea o cultura sobra si sluta...
“Carpe diem” în timp ce asculti,
Vorbe suave, din necromicon,
Traduse nu pentru prea multi,
Poate…
Oare e ceva gresit în asta?
Ma îndoiesc...
Lumea din jur?
E prea pierduta ca sa înteleaga...
Daca e subapreciata?
Din nefericire da…
Daca o iubesc?
Categoric…a fost prima mea dragoste…si sentimentul e mai puternic ca niciodata...
Doar o succesiune de sunete?
Asta ar fi doar o definitie rudimentara.
Ce este aceasta entitate?
Nu este evident?
Dar ce o face deosebita, cu adevarat demna de apreciat?
Diversitatea unica de sentimente pe care o poate exprima…cel putin asa cred...
Ce m-as face fara ea?
Greu de spus…m-am obisnuit cu glasul ei în fiecare zi...
Nedumeriti?
Este vorba despre muzica...
A exprima sentimente si idei cu ajutorul sunetelor este o arta. Muzica rock...a devenit la fel de comuna în viata mea cotidiana ca aerul pe care îl respir desi, acum mult timp, eram printre oamenii care se uitau pe MTV si schimbau canalul când era difuzata o melodie rock. Mi se parea ca tipau prea mult...ca erau o liota de pletosi fara ceva mai bun de facut. Eram naiv...nu vedeam dincolo de aparente. Când am înteles ca trebuie nu numai sa auzi ci sa si asculti am realizat ca pierdusem mult. Cu timpul m-am atasat de versurile în care ma regaseam, de plânsetul unei chitare si de vocile care îmi cântau parca doar mie...indiferent de timp dintru-un difuzor prafuit. Fie ca eram singur, melancolic, fericit, obosit, plictisit, îndragostit sau daca aveam inima frânta...muzica rock imi oferea exact ce imi trebuia. Nu pot sa spun ca imi ofera beatitudine...ci împlinire. E masticul care imi definitiveaza mozaicul afectiv. De la o balada suava pâna la death metal...rock-ul acopera toata gama de sentimente umane si toate actiunile de care este capabil un om...atât pozitive cât si negative...de la genocid la salvare mesianica. Este într-adevar un gen muzical sublim...în permanenta metamorfozare. Cadoul ideal pentru cei care vor sa îl primeasca...de aceea cei care îmi ofera mici fragmente ale acestui gen muzical au simpatia mea profunda. Nu exista dar mai deosebit decât muzica...dar oare stii sa asculti?
Soapta angelica îmi alini durerea,
Si ma înveti sa traiesc, sa iubesc.
O, urlet demonic îmi dai placerea,
De a îi anihila pe cei ce pacatuiesc;
Din pacate doar în imaginatia mea,
Tu, ison dulce, în inima-mi rasuni,
Îmi sporesti empatia, afectivitatea,
Clarifici mistere, dezvalui minciuni.
Fara tine dansul nu ar fi fost creat,
Am trai într-o lume livida, tacuta,
Fara tine amorul nu ar fi adevarat,
Am avea o cultura sobra si sluta...
“Carpe diem” în timp ce asculti,
Vorbe suave, din necromicon,
Traduse nu pentru prea multi,
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu