,,Am zarit in ochii lui o mica urma de uimire ,m-am privit dupa care am realizat eram imbracata intr-o rochie de noapte neagra scurta lasand sa se vada bikini de aceeasi culoare...mda acum daca ma gandesc mai bine nu era de mirare ca atatia vampiri ma vizitau incercand in zadar a obtina ceva.M-am ghemuit incet strangandu-mi genunchi la piept.
-Arati...hmm mai bine decat imi aminteam.
El a plecatr imediat dupa ce m-a transformat deci nu a apucat sa vada schimbarile pe care le suportasem...
-Nu esti tu ... nu poti fi el ,dupa atat timp ... nu esti real, an spus atat de incet incat deabea ma auzeam eu.
Intr-un sfert de secunda el era deaspra mea ,am simtit cum buzele lui se apropir de gatul meu ...ah...colti nu se infipsesera destul incat sa sangererz dar fiorul pe care l-am simtit m-a inghetat simteam ca lesin nu mai puteam sa respit.Inima era pe cale sa explodeze...
-Asta pare destul de real...nu crezi?
Am incercat sa il imping dar cand l-am atins ...nu el era , era real nu era un vis nu era o fantezie dea mea cauzata din suferinta.Atunci cand a observat blocarea mea a inceput sa zambeasca ... un zambet intunecat, ochii lui au inceput sa straluceasca intr-un rosu intunecat dar si putin aprins, atunci mi-am dat seama nu mai era ingerul meu ,era un demon. unul care era incredibil de frumos si sexy.
-Cum...ce...,nu am fost in stare sa imi termin propozitia eram prea socata ,prea inspaimantata.
-Nu mai tremura... nu-ti fac nimic.
Nu intelegeam ceea ce spune dar am observat ca intradevar incepusem sa tremur,M-a mangaiat incet pe par atingandu-mi buzele cu varfurile degetelor.S-a apropiat incet iar buzele noastre s-au intalnit, am simit un foc dar nu genul aprins in inima , asta simteam inca de cand l-am vazut dar acum simtieam de parca bausem acid ma ardea atat de rau...M-a luat in brate asezandu-se mai bine deasupra mea asfel incat sa fim fata in fata...desi era foarte rece ii simtem pielea ca si cum ar fi un otel incins.Imi dadusera lacrimile nu stiu daca din cauza emotiilor sau a dureri dar acum chiar nu mai conta el era aici , acum , langa mine.
-Cat a trecut? m-a intreabat soptind.
-Nu stiu...
-100 de ani sau mai mult?
Nu stiam cat a trecut si nici nu imi pasa fiecare zi trecuse la fel : lacrimi , singuratate...
-De ce nu vorbesti cu mine? m-a intreb at cu o voce foarte calma si plina de iubire.
-Mi-e frica...am suspinat incet.
Ma uitam in ochii lui atat de speriata si nerutata.
-De ce te-ai intors? este singura intrebare care domina in mientea mea si i-am adresat-o fara macar sa vreau.
El m-a sarutat incet si a privit luna trist.
-Am vazut oameni... muritori si am realizat ca pentru ei o viata este mult penrea scurta... nu ei trec prin viata si viata trece pe langa ei.Noi putem trai vesnic , noi putem iubi vesnic , noi nu vom avea niciodata frica ca o sa imbatranim.Cand am plecat am incercat sa ma lupt cu min...am incercat sa te uit.
Bella nici nu stii cate vieti am luat ... , ma luat incet de gat si m-a sarutat.Nu stii cate crime a fost nevoie sa fac ca sa uit... doar din simplul fapt ca am inceput sa te visez cu ochii deschisi m-a facut sa omor 67 de vampiri prezenti la o petrecere de gala din apropierea casei.
Nu puteam sa cred... el tocmai el care ar fi facut orice sa salveze o fiinta neajutorata acum omora fara nici cea mai mica remuscare ii facea placere sa ucida nu conta ca era vampir sau om nimic nu scapa de demonul din el.
-Bella iarta-ma ... nu trebuia sa plec...nu m-am putut indura sa te vad ca te lipseam de lucrurile care te faceau fericita...momentele in care stateai pe o creanga deasupra laclui din padurea in care mergeam mereu citind din cartile tale ...pline de fantezie si iubire ...te priveam asa de nedumerit...mi se parea ciudat ca o simpla carte cu atatea cuvinte iti putea aduce atata fericire.Dar era fereicit sa te vad asa...iti placea sa citesti in lumisa soarelui iar cand acesta apunea adorai sa lasi cartea pe o paturica si sa incepi sa te balacesti in acel mic lac.
Mi-am dat seama ceea ce spunea el... era cea ce incercam de atata timp sa uit iar acum...il auzeamm cum imi povesteste atat de fascinat si bucuros parca retraiam din nou acele cilpe.Vazand ca eu eram deja in lumea mea din trecut ma luat din nou in brate si a iceput sa ma sarute dar era cu mult mai puternic nu cred ca isi dadea seama ca ma cam doare ca ma strange atat de tare.S-a strecurat incet mana sub rochita mea reagra si a tras-o in sus fara prea mare efort...cred ca era prima oara cand observasem ca purta blugi , bineinteles ca purt nu putea veni dezbracat dar nu prea observasem.Am incercat sa ii desfac , mie mi-a luat mai mult decat ia-ar fi luat lui dar nu parea sa il deranjere.A schitat un mic zambet strengaresc , un zambet pe care nul mai vazusem la el de cand plecase...
-Deci? m-a intrebat soptind...
-Deci ce?
-Hm... cum e acum ...ca astea nu mai sunt doar un vis , stiu ca tu crezi ca nu este real.
Auci... coarda sensibiala si nu , nu ma refer la sex.Speram sa nu isi dea seaman ca eu eram in basme...dar nu stiam ce sa cred a trecut atata timp , atata timp in care speram sa se intoarca iar cu fiecare zi care trecea speranta se spulbera din ce in ce mai mult.
M-a sarutat si atunci am stiut...nu era un vis era aici langa mine, nu avea sa mai plece vrodata si acum il iubeam mai mult ca oricand...Vom ramane doar noi secole ...anotimpuri toate ne vor gasi poate langa un foc la un semineu impartind aceeasi ciocolata calda sau poate pe nisipurile aurii ale unei plaje tropicale la apusul soarelui ...facand dragoste... pentru todeauna impreuna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu