,,Patul gol... de ce mi-ar pasa oricum asa a fost mereu ...defapt nu chiar mereu.Este a 1000 noapte in care nu dorm asta cam cat ar insemanta... habar nu am niciodata nu m-am priceput la matematica.Oricum nu mai dorm , nu stiu daca e din cauza faptului ca nu sunt o fiinta umana , nu prea stiu ce sunt doar stiu ca nu pot dormi , nu pot muri ,nu pot iubi ... nu mai pot, si ma hranesc cu sange... mda sunt un vampir.Dar nu imi pasa as da orice sa pot muri dar acum nu mai pot nu de cand el m-a transformat.Ah... din nou mi-am amintit de el ... de ce ? de ce nul pot uita ?Poate pentru ca a fost primul baiat... scuze vampir dar tot ce conteaza ca a fost primul pe care l-am iubit asa si inca este desii stiu ca nu se va mai intoarce vrodata.El nu s-a putut ierta pentru ceea ce mi-a facu si anume ca ma transformat intr-un monstrui la fel ca el,asa ca a plecat...
Stau in pat iar tavanul seamana cu un abis ,cei drept un abis rosu, vantul rece care intre pe usa deschisa de la balcon ma face sa ma ridic si sa privesc spre...Nu!
Nu se poate... o umbra care sta in dreptul usii ...nu ar trebui sa fiu surprinasa de ceva timp mai multi vampiri ma vizitau doar pentru a cere ,,favoruri'' care constau in sex si alte chestii , nu prea intelegeam de ce tot veneau daca eu se fiecare data le dadeam acelasi raspuns...adica nu.Ei credeau ca daca sunt asa de deprimata poate am nevoie de un umar pe care as plang...mda false impresii dupa cateva crime pe care le comisesem asupra celor care au mai venit la mine as spune ca nu orea mai are nimeni tupeu sa se arate pe aici...dar nu semana cu unul din acei vampiri nui vedeam fata nici trupul prea clar...
-Bella...
Nu...mi-a inghetat sangele in vene ... doar o singura persoana avea scest efect...m-am fursat incet sub plapuma si m-am retras intr-un colt al patului mai adanc in intuneric.Era doar rodul imaginetiei mele nu era real... visam asta era visam sigur...
-Hm...ce s-a intamplat nu te bucuri ca ma vezi?
Atunci a pasit in lumina lunii, nu... nu il cunoseteam dar il cunosteam simteam ceva in mine care era pe cale sa se dezlantuie...El era ingerul meu fara nume...era atat de schimbat atat de ... rau intr-un fel magnific si atragator.Nu purta tricou iar abdomenul ii se vedea clar , era foarte musculos si totusi intr-un fel delicat.Parul acel scurt cum mi-l aminteam acum era lung pana la umeri si de un negru intent iar ochii acei ochi care m-au invatat sa iubesc , sa traiesc .sa pierd si sa mor ... sa simt ca mor era mai de mult de un caprui precum scoarta celor mai minunati pini din lume, acum acei ochii plini de iubire erau negri si plini de ceve ceva cea eu nu putem intelege...
-Nu spui nimic...tie frica?ma intrebat smaulgandu-me din gandurile mele ,atunci cat ai clipi a smuls patura pe care o tineam atat de strans incat ai zice ca facea parte in trupul meu.Se uita la mine cu expresia neschimbata in timp ce tine patura intr-o mana de parca nu ar fi catarit nici cat o pana desii stiam ca era mult mai greea ...deabi reusisem sa o pun in pat in dimineta aceea.''
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu